Politizarea plagiatului

Subiectul mă dezgustă, și sincer mi se face scârbă în momentul în care aud termenul de “băsist” sau “uselist”.

A fi socialist/comunist/liberal/țărănist/conservator în România, este echivalent cu a nu suporta tabăra adversă. Atât! nu există doctrină, strategie, politici de stânga sau de dreapta: există doar interese de partid. 


În 96 comuniștii lui Iliescu au fost un „dezastru”, în 2000 „hoții neamului” erau din PNTCD/PD/PNL iar pesedişti erau cei buni; în 2004 era fix invers (cu excepția țărăniștilor care au încetat să existe la nivel național).

Nu pot să înțeleg cum este posibil ca persoane ce au susținut o lucrare de licență, o disertație sau un doctorat  (sau orice alt examen pentru care au învățat „pe bune”) pot identifica circumstanțe atenuante în cazul unui plagiu atât de evident! Cum pot acești cetățeni să renunțe la integritatea lor din considerente  pur politice?! 

Dl. Ponta nu este primul student român care a făcut un doctorat/master în drept;  iar chestia cu „ în lucrările de drept e altfel” este o imensă porcărie pe care unii văd că preferă să o înghită decât  să  accepte adevărul: actuala putere nu rerezină o alternativă pentru România. Sunt identici până în măduva oaselor  cu „vechea putere portocalie” (unii dintre ei provin chiar din rândurile PDL).

Salut orice petiție de condamnare a plagiatorului, indiferent de numele și funcția sa, dar îmi doresc mai mult de la clasa [cu adevărat] intelectuală. Vreau o alternativă validă în toamnă.  Sunt conștient de faptul că politica trebuie făcută de politicieni, însă nivelul de mediocritate al actualei clase politice este așa de ridicat încât  nu putem „spera” la auto-purificare!

Să ne cerem NOI scuze vinovatului-nevinovat.

"În alte părți ale Europei, pentru plagiat demisionezi. La noi, unde suntem noi, îți ceri numai scuze, îți ceri iertare și mergi înainte.” RĂZVAN THEODORESCU, academician

Da domnule în alte părți ale Europei demisionezi iar prestigiul tău va avea de suferit în mod drastic.

„La noi, unde suntem noi iți ceri iertare și mergi înainte”: tocmai din acest motiv ne merge bine și suntem văzuți „așa de bine”.

Tocmai din acest motiv când zici (poate chiar cu mândrie) că ești absolvent al unei Universități din România lumea să uită la tine nedumerită.

Tocmai din acest motiv cercetarea românească e bună doar pentru o lectură de „noapte bună”.

Tocmai din acest motiv un Academician român poate afirma „Eu nu cred că Victor Ponta este atât de vinovat. Poate a făcut-o, dacă se va dovedi că a făcut-o, din inexperiență, nu din rea-voință".

Tocmai din acest motiv un academician își permite să ignore regulile de bază ale scrierii academice de dragul politicii.

Un singur lucru a omis „distinsul” „academician” român: dacă avem pretenții de trai și dezvoltare europeană, dacă vrem să fim tratați cu respect de statele europene,  dacă vrem Universități în top 500,  atunci trebuie să pretindem demisia unui premier acuzat (și găsit vinovat) de Furt Intelectual...așa cum se întâmplă în alte părți ale Europei.

În caz contrar, putem să stăm în continuare la marginea Europei unde ne putem permite orice... chiar și să nu avem o Academie Română de exemplu... sau o Curte Constituțională... 

"Războiul politic"

Îl știți pe ală cu Politica Românească?....Cum nu? ăla cu Băsescu, Ponta și Doctoratul. Deși pe alocuri e hilar, să  știți că nu este un banc. Este o Dramă Națională.

Pe lângă cazul domnului Năstase, în ultima lună, scena politică  din România a asistat la așa-zisa confruntare între palate. 

Cu siguranță condamnarea lui Năstase ne-a surprins pe toți. Eu sper ca pe viitor ICCJR să  ne mai surprindă; doar așa sentința lui Năstase va fi credibilă  în ochii tuturor (evident atâta timp cât vom asista la condamnări corecte! în ambele tabere politice).

Mereu ne-am lăudat cu bogățiile și frumusețile țării noastre. Am făcut (facem) bine! Din păcate, deseori afirmația aceasta este urmată de: „păcat că e locuită”. Întotdeauna am detestat expresia asta. Nu! România este frumoasă  datorită acelor români care s-au luptat în primul rând să  existe o Românie, și în al doilea rând să construiască o ROMÂNIE.

Așadar dacă tot vrem să fim ironici, corect ar fi : „România e o țară frumoasă și bogată! Păcat de cine o conduce!”

Conducătorii țării, pe lângă rolul lor de „administratori ai statului” sunt și reprezentanții poporului. Mai mult, dânșii sunt într-o oarecare măsură o reprezentare a cel puțin 50%+1 dintre electori.

În 2004 erau la modă „poeţii-anti-comunişti-comici”. Drept urmare, în plină campanie electorală erau celebre versurile "Şi dacă ramuri bat în geam/ Şi tu votezi cu Bombo/ Eu îmi bag p...-n el de neam/ Şi emigrez în Congo".

Din 2004 până în 2007, domnul Președinte Traian Băsescu nu o dată a fost acuzat de faptul că nu operează în conformitate cu atribuțiile sale; ba mai mult, în nenumărate rânduri acțiunile sale au fost considerate neconstituționale. Drept urmare Parlamentul a inițiat în 2007 procedura de suspendare a acestuia. După mai multe controverse, românii au fost chemați la urne; în urma referendumului din 19 mai 2007, aprox. 6 milioane de români (74% dintre cei prezenți la urne) l-au confirmat pe dl. Traian Băsescu ca și Președinte al României.

Vă mai aduceți aminte de „ Să nu vorbesc... Asta vor ei! Tu ce vrei?”, „De ce le e frică nu scapă”, "Penalizează-i pe penali”; sau poate vă aduceți aminte de sloganurile strict anonime şi anti-băsescu „De ce ți-e frică păsărică? Hai la revedere”, „Să trăiți bine! Ca în Trinidad Tobago".

Tot din acea perioadă mai vreau să amintesc expresia care a revoltat lumea: „țiganca asta împuțită”. Dar totuși, majoritatea românilor nu cred că au fost uimiţi: nu o dată au auzit pe stradă expresia: „auzi... nu fi țigan”. 

Același Președinte, spre deliciul unora, îndemna o jurnalistă "Urcă pe masă şi iţi arăt cum se face". Hilar! Absolut hilar vai ce ne-am mai distrat... cât umor de calitate (sic!)

Anii au trecut, Dl. Băsescu a văzut și el  „în sfârșit, un armean bun” (ulterior cu rectificarea „un armean competent”), s-au rupt alianțele politice, s-au creat alte alianțe, dânsul a mai câștigat un mandat, câte și mai câte s-au întâmplat...

De la „Voturile nu se primesc pe ochi frumoși. Băsescu lupta pentru tine!".... la „Traian Băsescu nu este președintele meu”.... până la  „Când ești doctor în drept ești tare! Dottore”

Dacă timp de 8 ani l-am criticat pe domnul președinte Traian Băsescu pentru modul său de a face politică, astăzi sunt cât se poate de revoltat pentru atitudinea demonstrată de „coaliția anti-băsescu” intitulată în mod oficial USL.

În ultimele 2 luni USL a reușit să preia puterea din mâinile PDL. Guvernul susținut de PDL a fost destituit în urma votării unei moțiuni de cenzură înaintată de USL. Drept urmare Președintele României a fost constrâns să îl propună în funcția de premier pe dl Victor Ponta; în scurt timp PDL a devenit partid de opoziție, iar USL a ajuns la guvernare. În luna iunie, în timp ce PDL era în cădere liberă,  USL câștiga incontestabil alegerile locale. 

Mai era o singură problemă de rezolvat: demiterea lui Traian Băsescu.

Prepotența cu care Ponta s-a înfățișat nu o dată în fața națiunii, i-a făcut pe mulți să creadă că scena politică românească a dat naștere primului „anti-basescu” capabil de „fapta cea mare” (suspendarea și demiterea definitivă a președintelui machiavelic). Totul părea perfect, aveam impresia că mai lipsea doar pancarta pe care să fie scris: „Misiune Îndeplinită”.

„Îmbătați” de parfumul succesului, și convinși de faptul că Băsescu e „terminat”, Ponta/Antonescu (PSD/PNL alias USL), au făcut imensa greșeală (sau prostie rezultată din aroganță?) de a trata destul de superficial și flegmatic situația.

Este trist faptul că opoziția ultimilor ani nu a fost capabilă să înțeleagă cine este Băsescu. Care opoziție???? Păi opoziția aia care a fost la guvernare sub mandatele lui Băsescu!  Hai să le  reîmprospătam memoria celor care au uitat: din 2004 până în 2008, prin domnul Tăriceanu, PNL a fost la guvernare. În decembrie 2008 după alegerile parlamentare, PSD+PDL au încheiat o alianță de guvernare. Așadar, pe rând, atât PNL cât și PSD „s-au compromis” cu PDL-ul lui Boc și T. Băsescu. 

Președintele României a fost numit în multe feluri. Capacitățile sale intelectuale și flerul său politic au fost însă de multe ori desconsiderate.

Este adevărat, comportamentul său nu a fost mereu la nivelul unui președinte de stat (amintesc aici doar "dialogul" domniei sale cu omologul francez). 

Cu toate acestea, dânsul s-a demonstrat un jucător capabil să evidențieze punctele slabe ale adversarilor.

Nu o dată a jucat murdar (vezi Petre Roman). Probabil motto-ul său personal este: "inamicul şi dosarul" (atitudine plină de dispreț în primul rând față de poporul român,din punctul meu de vedere).

Şi totuși... "când eşti doctor în drept, eşti tare!" iar din partea inamicului tău nr. 1 la anumite lucruri te poți aștepta.

Dar mă întreb: ce au Ponta/Antonescu şi USL diferit față de Băsescu???

Probabil sunt mai diplomați: ”Pentru noi președintele țării nu e șeful unei haite de animale. Va învăța să fie un lider civilizat", "Băsescu a reușit să facă din România o instituție aproape bananieră" (Crin Antonescu) 

Probabil au mai mult respect de instituțiile statului: "va semna numirea lui Puiu Haşotti ca notarul, exact ca notarul  […] masculul alfa îl va învesti pe Puiu Haşotti cu coada ușor între picioare […] Gata, s-a terminat! va semna fără să crâcnească” (Antonescu din nou). 

Probabil vor numi în funcții de prim rang doar oameni competenți, fără pată, și nu vor instrumentaliza problemele psihice și fizice ale unui fost prim-ministru actualmente condamnat la 2 ani (cu executare) de detenție pentru fapte de corupție.

„Gata s-a terminat” și cu „blonda de Udrea” și cu toți acoliții "marinarului". De acum miniștrii vor fi mai buni, iar noul nostru prim ministru va fi un tânăr doctor în drept!! Vom avea doar miniștrii competenți și compatibili (gen Mircea Diaconu, Victor Alistar  sau Ioan Mang/Corina Dumitrescu la educație).

Nu știu voi, dar eu sunt sătul de pălăriile lui Măria (oare mai are multe?); m-am săturat de alianțe de criză (fie ele economice sau instituționale), m-am săturat să văd același tip de personaje, m-am săturat de actualele Partidele Politice, m-am săturat de anti-politică, m-am săturat de stânga ce se comportă precum dreapta (şi viceversa). În schimb sunt flămând de politică și democrație!!!

P.S.: Oare cât timp va trece până când poporul va spune „Victor Ponta nu este premierul meu?” 

Cetățene! Ești plictisit? Ai prea multe cuie prin pereți și nu știi ce să faci cu ele? Vrei să trăiești cu adevărat bine? Vrei să devii prim-ministru sau cel puțin ministru al educației? Atunci ce mai aștepți? Nu fi naiv, lasă-i pe alții să învețe!

Intră acum pe treidedubluve.plagiatpentrupro​fesionistionesti.ro și obține noua ta diplomă personalizată de doctor în orice. O echipă de cercetători și profesori cu experiență de peste 20 da ani abia așteaptă să fie plagiată.

NOU: Acum și în varianta light. Vrei un master sau un bac? În 3 luni te-am rezolvat!!!
Vino cu un prieten și noi iți oferim GRATIS diploma de grădiniță și de gimnaziu.

Acest serviciu este oferit de firma acreditată „Brein-storminG” societate cu răspundere penală limitată.

Atenție! Acest anunț publicitar este un pamflet. Pentru a evita orice fel de neclarități invităm clienții noștri să acceseze următorul link http://dexonline.ro/definitie/​pamflet. Ne cerem scuze în mod anticipat pentru efortul depus.

Politica, banii și închisoarea.

Nu vreau să discut acțiunea intreprinsă  de dl Năstase. Gestul său  este unul cât se poate de personal, drept urmare orice discuție pe tema asta, din punctul meu de vedere, este irelevantă. Singurul lucru pe care îl pot spune în aceasta privință: însănătoșire grabnică domnule Năstase. 

Nu am citit actele dosarului înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție a României (ICCJR). Dar nu sunt singurul; acest lucru e valabil și în cazul lui Antonescu, Ponta, Preda, Băsescu, Blaga... de fapt sunt foarte puțini cei care au făcut-o.

Nu le-am citit și chiar dacă le-aș fi citit, părerea mea ar fi fost irelevantă. Pentru asta sunt desemnați judecători!  

Timp de 20 de ani justiția romană a fost criticată în nenumărate rânduri pentru atitudinea “amicală” demonstrată  față  de persoanele influente din România (indiferent de culoarea lor politică).

Pe data de 20 iunie 2012 ceva “s-a rupt”. Ca printr-o „minune”, ICCJR a emis o sentință definitivă și irevocabilă, prin care un fost înalt demnitar român a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare.  

Acest lucru ne-a șocat. Poporul  român avea nevoie de o explicație; cum a fost posibil așa  ceva? 

În noaptea de 20 iunie 2012 o Românie întreagă, incredulă, aștepta cu sufletul la gură să îl vadă pe dl. Năstase cum se îndreaptă de la reședința sa spre penitenciarul Rahova.

La scurt timp după tentativa de suicid a domnului Năstase, o parte din scena politică a României în frunte cu premierul României dl. Victor Ponta, la cald afirma că nu discută sentința ICCJR; în același timp se întreba dacă dl președinte Băsescu este fericit. Politizarea tentativei de suicid a reprezentat un al moment de decădere politică. Retorica domnului premier V. Ponta este la fel de plină de demagogie precum scena „plânsului” interpretată de domnul T. Băsescu în momentul în care dl. Stolojan și-a anunțat retragerea candidaturii de la funcția de președinte al statului (2004).


Domnul A. Năstase (alături de alți 5 inculpați) a fost condamnat pentru fapte de corupție! Indiferent de apartenența politică, avem obligația morală să acceptăm decizia "îndrăzneață" a ICCJR.

Fostul secretar general al Națiunilor Unite, Dl Kofi Annan definea corupția "o plagă insidioasă care are efecte corozive asupra societății umane. Corupția subminează democrația și statul de drept, conduce la încălcări ale drepturilor omului, distorsionează piețele economice, erodează calitatea vieții și permite crimei organizate, terorismului și a altor amenințări pentru securitatea umană să prospere".

România este o țară cu multe probleme, iar cotele alarmante ale corupției nu fac decât să agraveze mai mult situația social-economică a țării.
Tocmai datorită corupției, nu avem încredere în justiție, în politicieni, în poliție, în sistemul sanitar. Din păcate lupta împotriva corupției este privită cu scepticism; mai mult, este analizată prin spectrul luptei politice.

Luând în considerare actuala funcție a domnului Victor Ponta și calitatea sa (până la proba contrarie) de doctor în drept, dânsul ar trebui să își concentreze forțele pentru a susține lupta anti-corupție, nicidecum să  politizeze tentativa de suicid a unui cetățean român condamnat pentru fapte de corupție.   

Everybody and everyone protests for something. So... capitalism is bad, communism is awful, there is no democracy yet there is to much democracy, politicians are bad...wait no, the banks are worst; there are rich against poor, poor against rich, poor against poor, brothers kill their brothers, leaders enslave/slaughter their subjects ("in the name of progress and peace"!!!!), subjects slaughter their leaders ("in the name of justice and freedom"); today cops go on strike for their poor conditions, tomorrow they knock-out strikers who protest for their living conditions, yea is nay and nay is yea.
Everybody quotes and praises the work of Aristotle, Plato, Kant, Schopenhauer, Hegel, Marx, Voltaire, Montesquieu, J.J. Rousseau, Adams, Jefferson etc. yet we please to live after Machiavellian principles.
We "the people" make distinction between races and religions, we criticize others on their political views, sexual orientation, weight, diet. We are mad and angry against someone or something; we take side yet selfishness is in our nature; we are greedy, we breathe hatred, we search and we are bombarded with breaking news, we search transgression, we crave for attention, we communicate trough symbols, emoticons, social networks and causes (each day I receive several "join my cause" requests, yet only a couple of them raise awareness on  issues like "1 billion people live in chronic hunger and I am mad as hell" which by the way for now,  interests less than 3,5 million people).
We protest! Against who or what? Why? Is it because we want more  or enough financial benefits for a better life? or is it because we think that today our lives worth less than a handful of money or because we are not at all free? or just because is trending?
What happiness means today? What we want to change? how we want to change things? In what we want to change them? what's your "cause"?
As for me, I protest for the progressive loss of moral and cultural values, for the fact that we have lost the meaning of "happiness", for the fact that there is way to much hate around us. That's why I protest.